Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii: coltan , colțan (substantiv masculin)   
coltán, coltáni, s.m. (reg. poreclă) țăran de la șes, înalt, slab; cojan, găligan.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
COLȚÁN, colțani, s. m. (Rar) Colț mare de stâncă; loc inaccesibil. – Colț + suf. -an.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COLȚÁN ~i m. pop. Vârf masiv de stâncă. /colț + suf. ~an
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
COLȚÁN s. v. corhan, cornaci, libarcă, rus, șvab.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
colțán1, colțáni, s.m. (reg.) 1. om sau animal cu colți mari. 2. gândac de locuință. 3. plantă ierboasă de apă, cu fructul în colțuri; colțar, castan-de-baltă, stea-de-baltă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
colțán s. m., pl. colțáni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
colțán m. (d. colț, pin [!] aluz. la fructele luĭ). Bot. Cĭulin, o plantă de baltă (trapa natans). Fructu acesteĭ plante, numit și colțar, castană de baltă și cornacĭ. (E un fel de nucă în patru colțurĭ cu cincĭ țepĭ, dintre care unu stă mereŭ în sus, orĭ-cum aĭ așeza-o. Pescariĭ de la Dunăre o mănîncă feartă [!]). Colțar, gogoașă de stejar.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)