Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: comând (substantiv neutru) , comânda (verb tranzitiv)   
COMẤND, comânduri, s. n. (Înv.) 1. Masă de pomenire a unui mort; praznic; mâncare care se servește la o astfel de masă. 2. Bani, lucruri, vite etc. pe care și le păstrau oamenii pentru înmormântare și pentru praznic. – Din comânda (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COMÂND s. v. pomană, praznic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
comând s. n., pl. comânduri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
COMÂNDÁ, comấnd, vb. I. Tranz. (Înv.) A face comândul; a îngriji de cele necesare pentru comând. – Lat. commandare (= commendare).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A COMÂNDÁ ~éz tranz. pop. A da în calitate de comând. /<lat. commandare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
COMÂND ~uri n. pop. 1) v. COMÂNDARE. 2) Totalitate a celor adunate și păstrate de bătrâni pentru înmormântare. /v. a comânda
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
COMÂNDÁ vb. v. pomeni.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
COMÂNDÁ vb. v. jertfi, sacrifica.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
comîndá (-d, -át), vb.1. (Înv.) A sacrifica. – 2. (Înv. și Mold.) A se îngriji de sufletul unui mort, a se ocupa de înmormîntare, de slujbe și pomeni, a face tot ce se cuvine pentru odihna sa. – 3. A da ultimele dispoziții cu privire la propria înmormîntare și la pomeni. – Var. cumînda. Lat. commendãre, popular commandãre (Hasdeu 2171; Pușcariu 440; REW 2048; Candrea-Dens., 386; DAR; Pușcariu, Lr., 336); cf. dubletul comanda și pentru sensul special, sp. manda.Der. comîndare, s. f. (înv., sacrificiu; pomană; slujbă de înmormîntare); comînd, s. n. (înv., sacrificiu; pomană; obiectele necesare pentru înmormîntare, ca de pildă straie, monede, pe care țăranii bătrîni obișnuiesc să le păstreze pentru propria lor înmormîntare; masă care se face după înmormîntare pentru odihna sufletului unui mort).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
comândá vb., ind. prez. 1 sg. comând, 3 sg. și pl. comândă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
1) comî́nd n., pl. urĭ (d. a comînda. Ospăț (praznic) după înmormîntare, banĭ orĭ lucrurĭ pe care oameniĭ bătrînĭ și-ĭ adună ca să rămîĭe cu ce să fie înmormîntațĭ: a ajuns să-șĭ mănînce comîndu (adică „la mare sărăcie saŭ decadență”). – Vechĭ și cu-. V. disc, priveghĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
2) comî́nd, a v. tr. (lat. commendare, pop. și commandare, a recomanda [adică „luĭ Dumnezeŭ sufletu mortuluĭ”]. V. comand). Vechĭ. Jertfesc, sacrific. Azĭ. Rar. Fac pomenire și daŭ ospăț în numele unuĭ mort: a comînda un mort. – Și cu-.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)