COMBINAGÍU, combinagii, s. m. (Peior.) Persoană care face tot felul de combinații (2) (necinstite). – Combina + suf. -giu.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
combinagíu s. m., pl. combinagíi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink