Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: combina (verb tranzitiv) , combinat (adjectiv)   
COMBINÁT2, -Ă, combinați, -te, adj. Care este alcătuit din mai multe elemente diferite; care formează o combinație. ♦ Spec. (Chim.; despre substanțe) Compus. ♦ (Substantivat, f.) Probă sportivă complexă (de schi). – V. combina. Cf. fr. combiné.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COMBINÁT1, combinate, s. n. Mare complex productiv care reunește mai multe întreprinderi industriale și în care uneori produsele uneia din întreprinderi servesc celorlalte ca materie primă, semifabricată sau auxiliară. ♦ Combinat sportiv = reunire a mai multor terenuri și săli de gimnastică, unde se practică diferite sporturi. – Din rus. kombinat, fr. combinat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COMBINÁT, -Ă adj. Format din mai multe elemente deosebite; îmbinat, împreunat. ♦ (Chim.; despre corpuri) Compus. // s.f. Întrecere sportivă (mai ales de schi), constând din două sau trei probe. ◊ Combinată alpină = întrecere compusă din coborâre, slalom uriaș și special; combinată nordică = întrecere compusă din sărituri de pe trambulină și o probă de fond. [Cf. fr. combiné].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COMBINÁT s.n. Mare întreprindere economică, care reunește mai multe fabrici și uzine și în care produsele uneia dintre ele servesc celorlalte ca materie primă, semifabricată etc. ◊ Combinat sportiv = ansamblu de mai multe terenuri, săli de gimnastică etc., unde se practică diferite sporturi. [< rus. kombinat].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COMBINAT1 s. n. complex care reunește mai multe ramuri ale industriei și în care produsele uneia dintre ele servesc celorlalte ca materie primă, semifabricată etc. ◊ ~ sportiv = ansamblu de mai multe terenuri, săli de gimnastică etc., unde se practică diferite sporturi. (< rus. kombinat, fr. combinat)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
COMBINÁT2, -Ă, I adj. format din mai multe elemente deosebite. ◊ (chim.; despre corpuri) compus. II. s. f. întrecere sportivă (de schi) din două sau trei probe. ◊ ~ă alpină = probă compusă din coborâre, slalom uriaș și special; ~ă nordică = întrecere compusă din sărituri de pe trambulină și o probă de fond. (< fr. combiné)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
COMBINÁT adj. v. compus.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
combinát s. n., pl. combináte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
COMBINÁ, combín, vb. I. 1. Tranz. A îmbina, a împreuna, a potrivi lucruri diferite. ♦ (Fam.) A plănui, a chibzui. 2. Tranz. și refl. A (se) uni (atomi, molecule sau radicali ai unor substanțe) printr-o reacție chimică, dând naștere unei substanțe compuse. – Din fr. combiner, lat. combinare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A COMBINÁ combín tranz. 1) (lucruri, elemente eterogene) A uni într-o anumită ordine. 2) (planuri, intenții, idei etc.) A reprezenta în minte; a urzi; a plăsmui; a plămădi. 3) A face să se combine. /<fr. combiner, lat. combinare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE COMBINÁ se combínă intranz. (despre atomi, molecule sau radicali ai unor substanțe) A se uni printr-o reacție chimică, formând un compus. /<fr. se combiner, lat. combinare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
COMBINÁT1 ~e n. Unitate economică care reunește mai multe întreprinderi cu activitate de producție interdependentă; com-plex. ~ metalurgic. ~ chimic. ~ de vinuri. /<rus. kombinat, fr. combinat
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
COMBINÁT2 ~tă (~ți, ~te) Care este format prin combinarea mai multor elemente; realizat prin reuniunea unor componente diferite. /v. a combina
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
COMBINÁ vb. I. tr. A îmbina, a împreuna. ♦ tr., refl. A (se) uni printr-o reacție chimică, dând naștere unui corp compus. [P.i. combín. / < fr. combiner, cf. it., lat. combinare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COMBINÁ vb. I. tr. a îmbina, a împreuna. ◊ (fam.) a plănui în gând; a urzi. II. tr., refl. a (se) uni printr-o reacție chimică, dând naștere unui corp compus. (
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
COMBINÁ vb. 1. v. îmbina. 2. v. asorta. 3. v. amesteca.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
combiná (combín, combinát), vb. – A îmbina, a împreuna, a potrivi lucruri diferite. Fr. combiner.Der. combinabil, adj.; combinați(un)e, s. f. (îmbinare, reunire; întîlnire de dragoste); combinezon, s. n., din fr. combinaison; combinagiu, s. m. (Arg., crai, m*******c).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
combiná vb., ind. prez. 1 sg. combín, 3 sg. și pl. combínă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
combín, a v. tr. (lat. combíno, -áre, d. con, la un loc, și bini, cîte doĭ. V. îmbin, binar, binoclu). Chim. Amestec: a combina oxigen cu idrogen [!] (V. aliaj). Fig. Unesc, împreun: îmĭ combin puterile. Chibzuĭesc, imaginez (împreun ideile): a combina un plan.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)