Dex cometă

COMÉTÄ‚, comete, s. f. Corp ceresc alcătuit dintr-un nucleu luminos înconjurat de gaze È™i de pulberi, care, uneori, se prelungeÈ™te sub forma unei cozi îndreptate în sens opus Soarelui din cauza presiunii luminii acestuia; stea cu coadă. [Var.: (înv.) comét s. n.] – Din fr. comète, lat. cometa.

COMÉTÄ‚ s.f. Astru rătăcitor care descrie o elipsă întinsă È™i prezintă de obicei o prelungire luminoasă. [< fr. comète, it., lat. cometa < gr. kometes – încomat].

COMÉTĂ s. f. corp ceresc format dintr-un nucleu înconjurat de o nebuloasă, cu o prelungire luminoasă, din diferite gaze rarefiate, care descrie o eclipsă întinsă în jurul Soarelui. (< fr. comète, lat. cometa, gr. kometes, stea cu plete)

COMÉTĂ s. (ASTRON.) stea cu coadă, (pop.) stea comată, stea cu coamă.

cométă (cométe), s. f. – Corp ceresc, stea cu coadă. Var. (înv.) comet, comit. Lat. cometa (sec. XIX) È™i înainte din gr. ϰομήτης (sec. XVII). Cf. Murnu 15; Gáldi 167.

cométă s. f., pl. cométe

cométă f., pl. e (neol. din sec. 17, d. lat. cometa, care vine d. vgr. kométes, Ä­ar acesta d. kóme, coamă, păr lung). Stea rătăcitoare care descrie în prejuru [!] soareluÄ­ o lungă elipsă orÄ­ parabolă È™i care e însoÈ›ită de o coadă luminoasă (È™i de aceÄ­a poporu o numeÈ™te stea cu coadă). – UniÄ­ zic comet, pl. tot e. – E recunoscut astăzÄ­ că cometele È›in de sistema noastră planetară È™i că străbat spaÈ›iu în órbite foarte excentrice, al căror focar îl ocupă soarele. ÃŽs multe al „căror mers È™i înturnare [!] poate fi calculată din ainte [!] cu oare-care aproximaÈ›iune. Cometa numită a luÄ­ Halley revine la fie-care 75 de anÄ­; alta își face revoluÈ›iunea în treÄ­ anÄ­ È™i jumătate, alta în È™ase È™i treÄ­ sferturÄ­ È™. a. – Poporu, în ignoranÈ›a luÄ­, atribue [!] cometelor oare-care influență asupra lucrurilor de pe pămînt, ceÄ­a ce e o pură superstiÈ›iune.

COMÉTĂ ~e f. Astru nebulos care descrie în jurul Soarelui o elipsă alungită și care este însoțit de un apendice luminos; stea cu coadă. [G.-D. cometei] /<fr. comete, lat. cometa