Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii:   
COMÍȚII s. f. pl. (În Roma antică, în perioada republicii) Adunări ale poporului având atribuții politice, legislative, judecătorești și religioase. – Din lat. comitia, -orum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COMÍȚII s.f.pl. Adunări în vechea Romă, în care cetățenii alegeau magistrații și votau legile. [Sg. comițiu. / < lat. comitia, cf. fr. comices].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COMÍȚII s. f. pl. adunări în Roma antică cu atribuții politice, legislative, juridice și religioase. (< lat. comitia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
comíțiĭ n. pl. (lat. comitium, d. com-, la un loc, și d. ire, itum, a merge. V. ĭes, suĭ, subit). Adunarea populară care alegea magistrațĭ orĭ trata afacerile publice în vechea Romă. – Romaniĭ le numeaŭ curiata, (adică ale celor 30 de curiĭ) pe cele ce-ĭ alegeaŭ pe regĭ și care aŭ dispărut maĭ tîrziu supt [!] împărațĭ; centuriata, adică ale celor 193 de centuriĭ în care Serviŭ Tuliŭ ĭ-a împărțit pe toțĭ nobiliĭ și plebeiĭ cetățenĭ; tributa, adică ale celor treĭ triburĭ convocate de înalțiĭ magistrațĭ nobilĭ, și calata, adică cele convocate de preuțĭ [!] și care eraŭ probabil egale cu cele numite curiata.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CÓMITE2, comiți, s. m. (Înv.) Conducător administrativ al unui comitat. – Din lat. comes, -itis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CÓMITE ~ți m. ist. Persoană administrativă care stătea în fruntea unui comitat. /<lat. comens, ~itis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CÓMITE s.m. Șef al unui comitat. [Cf. lat. comes, it. comite].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CÓMITE1 s. m. conducător al unui comitat. (< lat. comes, it. comite)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
cómite s. m., pl. cómiți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
comíțiu s. n., pl. comíții, art. comíțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cómite m. (lat. cómes, cómitis, tovarăș. V. comis, conte). Rar. Conte. Șef de comitat.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)