Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii:   
CÓMIS, comiși, s. m. Mare dregător în Moldova și în Țara Românească, în evul mediu, care avea în sarcina sa caii și grajdurile curții domnești, precum și aprovizionarea cu furaje. – Din ngr. kómis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COMÍS s.m. Comis-voiajor = reprezentant al unei firme particulare care vizitează clienții pentru a obține comenzi de mărfuri. [< fr. commis(voyageur)].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COMÍS s.n. Confiscare a bunurilor unui vasal. ♦ Confiscare a unor mărfuri prohibite sau introduse prin fraudă. [Pl. -suri. / < fr. commis, cf. commettre – a comite].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COMÍS s. n. confiscare de bunuri. (< fr. commis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
comís1 s.n. (reg.) pâine cazonă din armata austro-ungară; prefont.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
cómis (-și), s. m. – Dregător. – Mare comis, în vechea organizare socială, boier de rangul doi, mare dregător, care avea în sarcina sa grajdurile domnești și organizarea paradelor militare de Bobotează și de Sfîntul Gheorghe. Participa la sfatul domnesc și era singurul boier de rangul doi care purta calpac de zibelină, ca boierii de prim rang. Avea în subordine un comis al doilea, boier de rangul patru, și un comis al treilea, boier de rangul cinci. Din 1812 nu s-a mai bucurat de monopolul cumpărării de furaje pentru armată. Lat. comes, prin intermediul ngr. ϰόμης, cf. sl. komisŭ (Vasmer, Gr., 80). Reprezintă ceea ce era comes stabuli în organizarea medievală a Occidentului. – Der. comisoaie, s. f. (nevastă de comis); comișie, s. f. (înv., dregătoria marelui comis); comișel, s. m. (rîndaș de cai).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
cómis (rang boieresc) s. m., pl. cómiși
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
comís (confiscare de bunuri) s. n., pl. comísuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cómis m. (mgr. kómis, d. lat. cómes, conte. V. comite). Vechĭ. Boĭer mare (între stolnic și clucer), care îngrijea de grajdurile domnuluĭ; pe urmă, boĭer onorific cu acest rang. – Și cómes (d. lat.), guvernator, hatman (Cant. Dos.). V. rahtivan.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
COMÍTE1, comít, vb. III. Tranz. A face, a înfăptui, a săvârși (o faptă rea). – Din lat. committere.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A COMÍTE comít tranz. (greșeli, fapte reprobabile) A face să aibă loc; a transpune în fapt; a săvârși; a făptui. /<lat. committere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CÓMIS1 ~și m. înv. Dregător care avea în grija sa caii și grajdurile curții domnești. /<ngr. kómis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CÓMIS2 ~și m. : Comis-voiajor agent comercial ambulant care se deplasează dintr-un loc în altul în căutarea de beneficii sau furnizori. /<fr. commis-voyageur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
COMÍTE vb. III. tr. A face, a săvârși, a făptui. [P.i. comít. / cf. lat. committere, fr. commettre].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COMÍTE2 vb. tr. a face, a săvârși (ceva reprobabil). (< lat. committere)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
COMÍTE vb. a face, a făptui, a săvârși, (înv.) a plini. (A ~ o infracțiune.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
comíte (-t, -ís), vb. – A săvîrși, a face, a înfăptui. Lat. committere, fr. commettre (sec. XIX), conjug. ca trimite.Der. comitent, s. m. (persoană care încredințează cuiva un mandat de împuternicire), din germ. Kommitent; comitet, s. n. (organ de conducere colectivă, comisie, delegație), din fr. comité, prin intermediul rus. komitet (Sanzewitsch 201); comitagiu, s. m. (partizan, agitator bulgar care acționa la ordinul unui comitet, făcînd incursiuni pe teritoriul altor state), din bg. komitadži, tc. komitaci (Ronzevalle 141).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
comíte vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. comít; conj. prez. 3 sg. și pl. comítă; ger. comițând; part. comís
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
comis călător (fals voĭajór) m. (fr. commis, funcționar [d. lat. commissus, delegat] și călător, fr. voyageur). Funcționar comercial care călătorește p. casa în serviciu căreĭa este.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
comít, -ís, a -íte v. tr. (lat. com-mittere, a încredința, d. cum-, împreună și mittere, a trimete [!]; fr. commettre, a comite. V. trimet). Fac un răŭ: a comite o greșală, o crimă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)