COMISIÚNE s. f. v. comisie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COMISIÚNE s.f. v. comisie.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COMISIÚNE s. f. (jur.) comitere a unei infracțiuni. (<lat. commissio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
comisiúne (comiterea unei acțiuni interzise) s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. comisiúnii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
comisiúne f. (lat. com-missio, -ónis. V. comitet, misiune). Însărcinare de a face ceva. Totalitatea membrilor uneĭ comisiunĭ (ca foasta [!] comisiune eŭropeană a Dunăriĭ). Procurare pin [!] comisionar: a vinde, a cumpăra pin comisiune. – Și comisie (rus. kommisiĭa) cu înț. de „comisariat” și „comisiune”. V. mandat.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
COMISIUNEA ISTORICĂ A ROMÂNIEI, comisie științifică înființată în 1910 de către Spiru Haret, cu scopul de a publica izvoarele istoriei naționale. A funcționat pînă în 1938; a editat „Buletinul Comisiunii Istorice a României”.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
COMISIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE, comisie înființată în 1892 cu menirea de a inventaria, studia, păstra și restaura monumentele istorice. Din 1908 a editat un buletin, în care erau publicate studii și articole despre monumentele istorice ale trecutului (elaborate de N. Iorga, D. Onciul, V. Pârvan, T. Maiorescu, Gr. Tocilescu, Gr. Cerchez ș.a.). Sarcinile ei sînt preluate astăzi de Comisia Națională a Monumentelor, Ansamblurilor și Siturilor istorice, de pe lîngă Ministerul Culturii.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink