Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
COMITÉNT, -Ă, comitenți, -te, s. m. și f. Persoană care încredințează cuiva un mandat prin care îl împuternicește să săvârșească anumite acte sub controlul său și după directivele sale. – Din it. committente, lat. commitens, -ntis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COMITÉNT, -Ă s.m. și f. Cel care încredințează cuiva un mandat, împuternicindu-l să-i facă anumite acte juridice; mandatar. [< germ. Kommitent, cf. it. commettente].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COMITÉNT, -Ă s. m. f. cel care încredințează unui comisionar efectuarea unor operații comerciale sau financiare în contul său. (<germ. Kommitent, it. commettente)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
comitént s. m., pl. comiténți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
comitént, -ă s. (lat. committens, -éntis). Jur. Cel ce-l însărcinează pe altu să poarte grijă de interesele luĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
COMITÉNT ~ți m. Persoană care înmânează cuiva un mandat prin care se acordă dreptul la anumite acțiuni juridice. /<it. committente, lat. commitens, ~ntis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)