Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
COMITÉT, comitete, s. n. Organ de conducere colectivă a anumitor organizații. – Din rus. komitet, fr. comité.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COMITÉT s.n. Colectiv, organ, for care conduce activitatea unui anumit domeniu. ◊ Comitet central = organ superior al unui partid comunist ori al unei organizații de masă, care conducea întreaga activitate a partidului ori a organizației în intervalul dintre două congrese; comitet executiv = organ de conducere al unui consiliu popular care exercita funcțiile acestuia în perioada dintre două sesiuni. [Pl. -te, -turi. / < rus. komitet, fr. comité < engl. committee].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COMITÉT s. n. 1. organ de stat, de conducere sau îndrumare colectivă a unor organizații politice, de masă etc. ♦ ~ central = organ superior al unui partid (comunist sau muncitoresc) ori al unei organizații de masă; ~ executiv = organ de conducere al unui consiliu popular, care exercită funcțiile acestuia în perioada dintre două sesiuni; ~ de redacție = colegiu de redacție. 2. organism în cadrul unei conferințe sau organizații internaționale, cu atribuții limitate și temporare. (< rus. komitet, fr. comité)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
comitét s. n., pl. comitéte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
comitét n., pl. e (rus. comitét, germ. komitee, fr. comité, [de unde it. comitato] d. engl. kommittee, d. to commit, care e lat. com-mittere, -missum, a însărcina, a încredința. V. comisiune). Comisiune, membrĭ aleșĭ într´o adunare și însărcinațĭ să execute ceva. Comitet secret, din care publicu e exclus. Comitet de lectură, care examinează pĭesele teatrale, articulele [!] de revistă ș. a. în ainte [!] de a fi admise orĭ respinse. Comitet de salvare publică, cel ales de Convențiunea din Francia la 6 April 1793, celebru pin [!] cruzime.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
COMITÉT ~e n. Organ de conducere colectivă a unor organizații politice, obștești, de stat etc. ~ sindical. ~ părintesc. /<rus. komitet, fr. comité
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
COMITETUL INTERNAȚIONAL AL CRUCII ROȘII v. Crucea roșie internațională.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
COMITETUL INTERNAȚIONAL OLIMPIC (C.I.O.), organ suprem al mișcării olimpice internaționale avînd atribuția de a asigura desfășurarea regulată a Jocurilor Olimpice, de a încuraja organizarea competițiilor de amatori, de a orienta și a menține sportul în spiritul idealului olimpic, încurajînd și consolidînd prietenia între sportivii tuturor țărilor. A fost înființat la 23 iunie de Pierre de Coubertin. Este alcătuit din membri ai comitetelor naționale olimpice, afiliate lui.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
COMITETUL OLIMPIC ROMÂN (C.O.R.), organ înființat în anul 1914, avînd ca principal scop dezvoltarea și protejarea mișcării olimpice și a sportului amator. Afiliat la Comitetul Internațional Olimpic.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)