Dex compas

COMPÁS, compasuri, s. n. 1. Instrument de măsură și de trasare a cercurilor sau a arcelor de cerc, formate din două brațe articulate, prevăzute la capete cu un vârf și cu un dispozitiv de desenat (creion, trăgător, cretă etc.). 2. (Rar) Busolă. ◊ Expr. (Fam.) A-și pierde compasul = a se încurca, a se zăpăci. – Din fr. compas.

COMPÁS s.n. 1. Instrument cu care se trasează linii curbe și cu care se fac măsurători de distanțe. 2. Busolă. ◊ Cap compas = drum urmat de o navă sau de o aeronavă după busolă. [Pl. -suri, -se. / < fr. compas, it. compasso].

COMPÁS s. n. 1. instrument din două brațe articulare, cu care se trasează linii curbe și se măsoară arcele de cerc. 2. instrument de navigație la bordul (aero)navelor pentru materializarea direcției de referință nord-sud și pentru determinarea direcției de deplasare. ◊ busolă marină. 3. ~ giroscopic = girodirecțional. (<fr. compas, germ. Kompass)

COMPÁS s. 1. (TEHN.) circumferențiar. (~ pentru trasat cercuri.) 2. (TEHN.) (reg.) capră, cercălâu, pas, pasnic, pășari, țărcălan, (Transilv.) țărcălău. (~ al dulgherului.) 3. compas forestier v. clupă. 4. compas giroscopic v. girodirecțional. 5. v. busolă.

compás (compásuri), s. m. – 1. Instrument de măsură și trasare a cercurilor. – 2. (Înv.) Busolă. – 3. (Arg.) Pas, mers. Fr. compas; sensul 2, din germ. Kompass (DAR).

compás s. n., pl. compásuri

compás n., pl. urĭ (fr. compas, d. compasser. V. compasez). Un instrument de matematică compus din doĭ cracĭ și întrebuințat la tras liniĭ curbe și la măsurat distanțele pe hîrtie. V. perghel.

COMPÁS ~uri n. 1) Instrument pentru trasarea cercurilor regulate de diferite mărimi sau pentru măsurarea distanțelor pe desene. ~ de desen. ~ proporțional. 2) Instrument de orientare, format dintr-o cutie cu un cadran, în mijlocul căruia se află un ac magnetic, care indică direcția nord-sud; busolă. /<fr. compas, germ. Kompass