COMPILÁȚIE, compilații, s. f. Lucrare, operă care cuprinde idei și fragmente din diverși autori, neprelucrate în mod personal. – Din fr. compilation, lat. compilatio.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COMPILÁȚIE s.f. Compilare. ♦ Lucrare care conține idei, fragmente strânse din diferiți autori, fără o prelucrare personală a autorului. ♦ (Cib.) Traducere a unui algoritm dintr-un limbaj într-altul. [Gen. -iei, var. compilațiune s.f. / cf. fr. compilation, lat. compilatio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COMPILÁȚIE s. f. compilare. ◊ lucrare care conține idei, fragmente din diferiți autori, fără originalitate. (< fr. compilation, lat. compilatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
COMPILÁȚIE s. compilare. (Lucrare de ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
compiláție s. f. (sil. -ți-e), art. compiláția (sil. -ți-a), g.-d. art. compiláției; pl. compiláții, art. compiláțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
COMPILÁȚIE ~i f. Lucrare (operă) lipsită de originalitate, conținând idei extrase din diverse surse. [Art. compilația; G.-D. compilației; Sil. -ți-e] /<fr. compilation, lat. compilatio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
compilațiúne f. (lat. compilátio, -ónis). Acțiunea de a compila. Operă compilată. – Și -áție și -áre.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink