COMPLEMENTARÍSM s. n. (Fil.) Teză fundamentală a empirismului logic constând în asocierea empirismului cu logicismul. – Din fr. complémentarisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COMPLEMENTARÍSM s.n. Teză fundamentală a empirismului logic, constând în așezarea alături, în cadrul aceleiași concepții, a două metafizici tradiționale în istoria gnoseologiei, empirismul și logicismul, prin reducerea fenomenului la percepții și a esenței la termenul în care și prin care se formează noțiunea. [Cf. fr. complémentarisme].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COMPLEMENTARÍSM s. n. teză fundamentală a empirismului logic, constând în asocierea, în cadrul aceleiași concepții, a două metafizici tradiționale în istoria gnoseologiei, empirismul și logicismul, prin reducerea fenomenului la percepții și a esenței la termenul în/prin care se formează noțiunea. (< fr. complémentarisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
complementarísm s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink