COMPLEMENTARITÁTE s. f. Însușirea de a prezenta un caracter complementar, de a fi alcătuit din părți complementare. – Din fr. complémentarité.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COMPLEMENTARITÁTE f. Caracter complementar. /<fr. complémentarité
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
COMPLEMENTARITÁTE s.f. Însușirea a ceea ce este complementar. ◊ Teoria complementarității = teorie formulată de fizicianul N. Bohr pentru a da o caracterizare generală a modului de interpretare a proceselor atomice. [Cf. fr. complémentarité].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COMPLEMENTARITÁTE s. f. însușirea a ceea ce este complementar. (< fr. complémentarité)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
complementaritáte s. f., g.-d. art. complementarității
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink