COMPLETITÚDINE s. f. (Log.) Proprietate a unui sistem ipotetic-deductiv în care orice propoziție supusă regulilor de deducție poate fi demonstrată. – Cf. fr. complétude.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COMPLETITÚDINE s.f. (Log.) Proprietate a unui sistem ipotetic-deductiv în care orice propoziție supusă regulilor de deducție poate să fie demonstrată. [< complet + -itudine, după fr. complétude].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COMPLETITÚDINE s. f. (log.) proprietate a unui sistem ipotetic-deductiv în care orice propoziție supusă regulilor de deducție poate fi demonstrată. (după fr. complétude)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
completitúdine s. f., g.-d. art. completitúdinii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink