Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
COMPLETÍV, -Ă adj. Care complinește, care servește drept complement. ◊ Propoziție completivă (și s.f.) = propoziție subordonată care îndeplinește față de propoziția regentă funcția de complement. [< lat. completivus, cf. fr. complétif].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COMPLETÍV, -Ă adj. care complinește. ♦ propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție subordonată care îndeplinește funcția de complement pe lângă verbul din regentă. (< lat. completivus, fr. complétif)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
Completiv ≠ necompletiv
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
completív adj. m., pl. completívi; f. sg. completívă, pl. completíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
completív, -ă adj. (lat. completivus). Care servește ca complement: propozițiune completivă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
COMPLETÍVĂ, completive, adj. (În sintagma) Propoziție completivă (și substantivat, f.) = propoziție subordonată care are rol de complement pe lângă verbul din altă propoziție. – Din fr. complétive, lat. completivus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COMPLETÍV ~ă (~i, ~e): Propoziție ~ă propoziție secundară care determină un verb din altă propoziție. /<fr. complétif, lat. completivus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)