COMPLETIVITÁTE s. f. (Rar) Însușirea de a fi completiv. – Din fr. complétivité.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COMPLETIVITÁTE s.f. (Rar) Însușirea de a fi completiv. [Cf. fr. complétivité].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COMPLETIVITÁTE s. f. însușirea de a fi competiv. (< fr. complétivité)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
completivitáte s. f., g.-d. art. completivitáții
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink