COMPLICÁȚIE, complicații, s. f. Faptul de a (se) complica; stare complicată, greu de descurcat; încurcătură, lucru care complică. ♦ Stare patologică nouă (agravantă) care apare în cursul evoluției unei boli. [Var.: (înv.) complicațiúne s. f.] – Din fr. complication.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COMPLICÁȚIE s.f. Complicare; stare complicată; încurcătură. ♦ Agravare a unei boli prin apariția unor noi stări patologice. [Var. complicațiune s.f. / cf. fr. complication, lat. complicatio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COMPLICÁȚIE s. f. 1. faptul de a (se) complica; stare complicată; încurcătură. 2. agravare a unei boli prin apariția unor noi stări patologice. (< fr. complication, lat. complicatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
COMPLICÁȚIE s. încâlceală, încurcătură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
complicáție s. f. (sil. -ți-e-), art. complicáția (sil. -ți-a), g.-d. art. complicáției; pl. complicáții, art. complicáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
COMPLICÁȚIE ~i f. 1) Factor care complică ceva. 2) Agravare a unei boli, prin apariția de fenomene patologice noi. [Art. complicația; G.-D. complicației; Sil. -ți-e] /<fr. complication
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
complicațiúne f. (lat. complicátio, -ónis. V. aplicațiune). Încurcătură, greutate: în această boală (orĭ afacere) se pot produce complicațiunĭ. – Și -áție.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink