Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
COMPLÍCE, complici, -ce, s. m. și f. Persoană care participă în mod secundar la săvârșirea unei infracțiuni sau, p. ext., care înlesnește, tolerează, ascunde săvârșirea unei fapte reprobabile. – Din fr. complice.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COMPLÍCE s.m. și f. Participant la săvârșirea unei infracțiuni. ♦ Cel care înlesnește sau ascunde o faptă (de obicei penală, reprobabilă) a cuiva. [< fr., it. complice, cf. lat.med. complex].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COMPLÍCE s. m. f. cel care înlesnește sau ajută la săvârșirea unei fapte; părtaș. (< fr., it. complice)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
COMPLÍCE s. (JUR.) copărtaș, părtaș, (înv.) ajutător. (~ la săvârșirea unei infracțiuni.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
complíce s. f., g.-d. art. complícei; pl. complíce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
complíce s. m., pl. complíci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cómplice și (ob.) -íce s. (lat. cómplex, cómplicis, d. plicare, a încovoĭa, a pleca; it. sp. cómplice, fr. complice. V. complic). Părtaș, implicat la răŭ: complicele, complicea crimeĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
COMPLICÁ, complíc, vb. I. Tranz. și refl. A (se) încurca; a (se) agrava, a (se) înrăutăți. – Din fr. compliquer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A COMPLICÁ complíc tranz. A face să se complice. /<fr. compliquer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE COMPLICÁ se complícă intranz. (despre stări de lucruri, situații) A deveni mai dificil, mai grav; a se înrăutăți; a se înăspri; a se agrava. /<fr. compliquer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
COMPLÍCE1 ~i m. Persoană care participă sau contribuie la realizarea unei fapte reprobabile; acolit. ~ele asasinului. /<fr. complice
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
COMPLÍCE2 adj. invar. Care favorizează săvârșirea unei acțiuni reprobabile. Ton ~. Tăcere ~. Surâs ~. /<fr. complice
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
COMPLICÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) încurca, a(-și) provoca complicații, încurcături. ♦ A face, a deveni complicat. 2. refl. A se agrava, a se înrăutăți. [P.i. complíc. / < fr. compliquer, cf. it., lat. complicare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COMPLICÁ vb. tr., refl. a (se) încurca, a (se) agrava, a (se) înrăutăți. (< fr. compliquer, lat. complicare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
COMPLICÁ vb. a (se) încâlci, a (se) încurca. (Lucrurile s-au ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A (se) complica ≠ a (se) simplifica
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
complicá vb., ind. prez. 1 sg. complíc, 3 sg. și pl. complícă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
complíc, a -á v. tr. (lat. cómplico, -áre, fr. compliquer. V. plec, a-plic, re-plic). Încurc: a complica o afacere.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink