COMPONÉNT, -Ă, componenți, -te, adj., subst. 1. Adj. Care intră ca parte într-un întreg; alcătuitor. ♦ (Substantivat, f.) Element component (1). 2. S. n. (Chim.) Fiecare dintre substanțele sau speciile moleculare ale unui sistem fizico-chimic. 3. S. f. (Fiz.) Fiecare dintre vectorii în care se descompune un anumit vector și ale căror efecte însumate sunt echivalente cu efectul vectorului dat. 4. S. n. pl. (Electron.; în sintagmele) Componente active = denumire generică pentru diode, tranzistoare, circuite integrate. Componente pasive = denumire generică pentru rezistoare, capacitoare etc. – Din germ. Komponente, it. componente.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COMPONÉNT, -Ă adj. (adesea s.) Care intră ca parte într-un întreg, într-o compoziție etc. ◊ Corpuri componente = corpuri care, combinându-se, dau un corp compus; (fiz.) forțe componente (și s.f.) = forțe care produc asupra unui corp același efect ca o singură forță, numită rezultantă. // s.f. (Mat.) Proiecție a unui vector pe una din axele sau pe unul din planurile unui sistem de coordonate. [Cf. lat. componentes, germ. Komponente, it. componente].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COMPONÉNT, -Ă I. adj. (și s.) care intră ca parte într-un întreg; constituent, constitutiv. II. s. f. (fiz.) fiecare dintre vectorii în care se descompune un anumit vector. III. s. n. fiecare dintre substanțele sau speciile moleculare care alcătuiesc un sistem fizico-chimic. (< germ. Komponente, it. componente)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
COMPONÉNT adj., s. 1. adj. alcătuitor, constituent, constitutiv, formativ, (rar) structural, (înv.) compozant, compunător. (Elementele ~ ale unui ansamblu.) 2. s. (SPORT) titular. (~ al echipei de volei.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
componént adj. m., s. m., pl. componénți; f. sg. componéntă, pl. componénte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
componént (chim.) s. n., pl. componénte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
componént, -ă adj. (lat. compónens, -éntis. V. com-pun). Chim. Care intră în compozițiunea unuĭ lucru. S. m. și n., pl. e. Componențiĭ apeĭ îs idrogenu [!] și oxigenu. S. f. Fiz. Fie-care din forțele care, toate la un loc, pot fi înlocuite de o forță unică numită rezultantă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
COMPONÉNT1 ~tă (~ți, ~te) Care intră în compoziția unui ansamblu; aflat în compoziția unui corp. Parte ~tă. Element ~. Forță ~tă. /<germ. Komponente, it. componente
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
COMPONÉNT2 ~ți m. 1) Element din structura unui corp. 2) Substanță care face parte dintr-un compus chimic. 3) Element integrat dintr-un sistem tehnic. /<germ. Komponente, it. componente
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
COMPONÉNTĂ s. constituent, element. (O ~ a unui ansamblu.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink