Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
COMPOZÍT, -Ă, compoziți, -te, adj., s. f., s. n. 1. Adj. Alcătuit din elemente disparate, felurite. ◊ Ordinul compozit (și substantivat, n.) = ordin arhitectonic antic, caracterizat în special prin capitelul cu volute și cu foi de acantă, rezultat din combinarea capitelului ionic cu cel corintic. 2. S. f. (La pl.) Familie de plante superioare, dicotiledonate, erbacee, rar lemnoase, cu frunze de obicei alterne, cu flori mici, simple și numeroase, dispuse în inflorescențe în formă de capitule și adesea cu latex în organele vegetative; compozee; (și la sg.) plantă din această familie. ◊ (Adjectival) Plantă compozită. 3. S. n. pl. (Tehn.) Materiale care reunesc într-un singur produs unele elemente care, de obicei, nu se asociază în mod natural. – Din fr. composite, lat. compositus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COMPOZÍT adj. Făcut, compus din elemente disparate. ◊ Ordin compozit (și s.n.) = ordin arhitectonic folosit de romani, caracterizat prin capitelul care reunește voluta ionică cu frunza de acant din capitelul corintic. [Cf. fr. composite, lat. compositus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COMPOZÍT, -Ă adj. I. alcătuit din elemente sau materiale diferite. ♦ ordin ~ (și s. n.) ordin arhitectonic la romani, care îmbină capitelul corintic cu voluta ionică. II. s. n. pl. (tehn.) materiale care reunesc elemente diferite într-un singur produs. (< fr. composite, lat. compositus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
COMPOZÍT adj., s. 1. adj. heteroclit. (Un ansamblu ~.) 2. adj., s. (BOT.) compozee. (Plantă ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
compozít adj. m., pl. compozíți; (bot.) f. sg. compozítă, pl. compozíte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
compózit, -ă adj. (lat. com-pósitus, compus). Arh. Ordin compozit, un ordin compus din cel corintian și cel ionic.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
COMPOZÍT1 ~tă (~ți, ~te) Care constă din elemente de natură diferită. /<fr. compo-sités, lat. compositus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
COMPOZÍT2 ~e n. Ordin arhitectonic din antichitate care se caracterizează prin îmbinarea elementelor ionice cu cele corintiene. /<fr. composités, lat. compositus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
COMPOZÍTE s.f.pl. Compozee. [Sg. -tă. / < fr. composites].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COMPOZÍTE s. f. pl. compozee. (< germ. Kompositen)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
COMPOZÍTE (COMPOZEE) (‹ germ., fr.) s. f. pl. Familie de plante dicotiledonate, erbacee, rar lemnoase, cu frunze de obicei alterne, variate ca formă, cu flori mici dispuse în capitule și adesea cu latex în organele vegetative. Importanță economică: plante alimentare (floarea-soarelui), medicinale (mușețelul), ornamentale (dalia), industriale (cocsagîzul, cicoarea).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)