COMPROMIȚĂTÓR, -OÁRE, compromițători, -oare, adj. Care (poate) compromite pe cineva. – Compromite + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COMPROMIȚĂTÓR, -OÁRE adj. De natură a compromite. [< compromite + -ător, după fr. compromettant].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COMPROMIȚĂTÓR, -OÁRE adj. de natură a compromite. (<compromite + -ător)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
COMPROMIȚĂTÓR adj. degradant, dezonorant, infamant, înjositor, nedemn, rușinos, (livr.) difamant, (rar) degradator, (înv.) necinstitor, pierzător. (O faptă ~oare pentru cineva.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
compromițătór adj. → promițător
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
COMPROMIȚĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care compromite; în stare să compromită. Opinie ~oare. Scrisoare ~oare. Om ~. Relații ~oare. /a compromite + suf. ~ător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink