Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
COMPROMÍTERE, compromiteri, s. f. Acțiunea de a (se) compromite. – V. compromite.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COMPROMÍTERE s.f. Acțiunea de a compromite și rezultatul ei; discreditare, primejduire; distrugere. [< compromite].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COMPROMÍTERE s. 1. discreditare, (rar) discredit. (~ unei cauze nobile.) 2. v. dezonorare. 3. peri-clitare, primejduire. (~ recoltei de bumbac.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
compromítere s. f., g.-d. art. compromíterii; pl. compromíteri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
COMPROMÍTE, compromít, vb. III. 1. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde buna reputație; a (se) discredita. 2. Tranz. A pricinui un rău, a primejdui; a strica, a distruge. [Perf. s. compromiséi, part. compromis] – Din fr. compromettre, lat. compromittere.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A COMPROMÍTE compromít tranz. 1) (persoane, cauze etc.) A face să se compromită; a discredita. 2) A expune unui pericol; a primejdui; a periclita. /<fr. compromettre, lat. compromittere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE COMPROMÍTE mă compromít intranz. A-și pierde buna reputație, admițând un compromis; a se discredita. /<fr. se compromettre, lat. compromittere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
COMPROMÍTE vb. III. 1. tr., refl. A (se) pune într-o situație critică, într-o lumină nefavorabilă; a (se) discredita. 2. tr. A primejdui; a strica, a distruge. [P.i. compromít, perf.s. -isei, part. -is. / < lat. compromittere, cf. fr. compromettre].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COMPROMÍTE vb. I. tr., refl. a face să(-și) piardă buna reputație; a (se) discredita. II. tr. a primejdui; a distruge, a zădărnici. (<lat. compromittere, fr. compromettre)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
COMPROMÍTE vb. 1. a (se) discredita, (rar) a (se) pierde. (Nu putea ~ cauza revoluției.) 2. v. dezonora. 3. a (se) periclita, a (se) primejdui. (Ploile ~ recolta.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
compromíte vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. compromít; conj. prez. 3 sg. și pl. compromítă; part. compromís
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
compromít, -ís, a -íte v. tr. (lat. compromittere. V. trimet). Expun, periclitez, vátăm: a compromite interesele, sănătatea, reputațiunea, recolta. V. refl. Îmĭ perd [!] reputațiunea.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink