COMUNIÁNT, -Ă, comunianți, -te, s. m. și f. Persoană care primește comuniunea (2); persoană care face comuniunea. [Pr.: -ni-ant] – Din fr. communiant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COMUNIÁNT, -Ă s.m.f. Cel care primește comuniunea (2); cel care face comuniunea (2). [Pron. -ni-ant. / cf. fr. communiant].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COMUNIÁNT, -Ă s.m. și f. Cel care primește comuniunea (2); cel care face comuniunea (2). [Pron. -ni-ant. / cf. fr. communiant].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COMUNIÁNT, -Ă s. m. f. cel care primește, sau care face comuniunea (2). (<fr. communiant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
comuniánt s. m. (sil. -ni-ant), pl. comuniánți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink