Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: comunica (verb tranzitiv) , comunicare (substantiv feminin)   
COMUNICÁRE, comunicări, s. f. Acțiunea de a comunica și rezultatul ei. 1. Înștiințare, știre, veste; raport, relație, legătură. 2. Prezentare, într-un cerc de specialiști, a unei contribuții personale într-o problemă științifică. – V. comunica.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COMUNICÁRE s.f. 1. Acțiunea de a comunica și rezultatul ei. 2. Înștiințare, informație, știre; raport. 3. Contact, relație, legătură. 4. Prezentare într-un cerc restrâns de specialiști a unei contribuții personale într-o problemă științifică; lucrare care face obiectul unei comunicări. ◊ Comunicare artistică = transmitere a mesajului artistic de la creator la receptor prin intermediul operei de artă. [< comunica].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COMUNICÁRE s. f. 1. acțiunea de a comunica. 2. înștiințare, veste, știre. 3. contact, relație, legătură. 4. prezentare într-un cerc restrâns de specialiști a unei contribuții personale într-o problemă științifică; lucrare care face obiectul unei asemenea prezentări. (<comunica)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
COMUNICÁRE s. 1. v. anunțare. 2. (concr.) anunț, aviz, încunoștințare, înștiințare, mesaj. (Am primit acasă o ~.) 3. (concr.) informație, știre, veste. (O ~ de mare importanță.) 4. v. transmitere. 5. v. declarație.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
comunicáre s. f., g.-d. art. comunicării; pl. comunicări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
COMUNICÁ, comúnic, vb. I. 1. Tranz. A face cunoscut, a da de știre; a informa, a înștiința, a spune. ♦ Intranz. (Despre oameni, comunități sociale etc.) A se pune în legătură, în contact cu...; a vorbi cu... 2. Intranz. A fi în legătură cu..., a duce la... Cămara comunică cu pivnița. – Din fr. communiquer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A COMUNICÁ comúnic 1. tranz. (știri, vești, informații) A aduce la cunoștința publicului larg; a transmite; a relata; a anunța; a emite; a difuza. 2. intranz. (despre persoane, comunități sociale) A întreține relații permanente; a fi în legături de prietenie. /<fr. communiquer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
COMUNICÁRE ~ări f. 1) v. A COMUNICA. 2) Referat științific de proporții reduse. A face o ~. /v. a comunica
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
COMUNICÁ vb. I. 1. tr. A face cunoscut; a înștiința, a transmite. ♦ A face, a prezenta o comunicare. 2. intr. A fi, a se pune în legătură cu..., a vorbi cu...; a duce la... [P.i. comúnic. / < fr. communiquer, cf. lat. communicare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COMUNICÁ vb. I. tr. a face cunoscut; a înștiința. ◊ a prezenta o comunicare (4). II. intr. a fi, a se pune în legătură cu... (<fr. communiquer, lat. communicare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
COMUNICÁ vb. 1. a anunța, a informa, a încunoștința, a înștiința, a vesti, (rar) a semnaliza, (Transilv. și Ban.) a știrici. (Vă ~ că trebuie să fiți prezenți.) 2. v. anunța. 3. v. transmite. 4. v. declara.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
COMUNICÁ vb. v. cumineca, împărtăși.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
comunicá vb., ind. prez. 1 sg. comúnic, 3 sg. și pl. comúnică
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
comúnic, a v. tr. (lat. commúnico, -áre. V. cuminec). Transmit, daŭ: soarele comunică căldură. Informez, fac cunoscut: a comunica un secret. V. intr. Îs în comunicațiune: a comunica cu un erudit, acest drum comunică cu orașu.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
comunicațiúne f. (lat. communicátio, -ónis). Acțiunea de a comunica. Legătură, relațiune, corespondență: cale de comunicațiune cu cineva, cu ceva. Informațiune: a primi o comunicațiune. – Și -áție și -áre.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
COMUNICÁRE (‹ comunica) s. f. 1. Înștiințare, știre, veste. ♦ (Dr.) Aducere la cunoștința părților dintr-un proces a unor acte de procedură (acțiune, întîmpinare, hotărîre) în vederea exercitării drepturilor și executării obligațiilor ce decurg pentru ele din aceste acte, în limita unor termene care curg obișnuit de la data comunicării. 2. Prezentare, într-un cerc de specialiști, a unei lucrări științifice. 3. (SOCIOL.) Mod fundamental de interacțiune psiho-socială a persoanelor, realizată prin limbaj articulat sau prin alte coduri, în vederea transmiterii unei informații, a obținerii stabilității sau a unor modificări de comportament individual sau de grup. ◊ (ETOL.) C. animală = schimb de semnale, de natură diversă, între două sau mai multe animale, avînd ca efect apariția unei adaptări reciproce comportamentale (ex. recunoașterea specifică, obligatorie pentru animalele care își împarte terit. cu alte specii și general valabilă în tot regnul animal; recunoașterea tinerilor de către părinți este legată de diferiți stimuli vizuali și sonori; anumite secvențe comportamentale, prealabile împerecherii, constituie un adevărat dialog, reacția unuia dintre parteneri declanșînd acțiunea următoare a celuilalt). 4. (REL.) Comunicarea însușirilor = (în hristologie) consecința unirii celor două firi, omenească și dumnezeiască, în persoana lui Iisus Hristos, constînd în trecerea însușirilor uneia celeilalte, însă fără contopire și confuzie între ele.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)