COMUNICATIVITÁTE s. f. Însușirea de a fi comunicativ. – Comunicativ + suf. -itate.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COMUNICATIVITÁTE s.f. Însușirea de a fi comunicativ. [< comunicativ + -itate].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COMUNICATIVITÁTE s. f. însușirea de a fi comunicativ. (<comunicativ + -itate)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
COMUNICATIVITÁTE s. v. sociabilitate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
comunicativitáte s. f., g.-d. art. comunicativității
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
comunicativitáte f. (d. communicativ). Calitatea de a fi comunicativ, expansivitate.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink