Dex comutatoare

COMUTATOÁRE, comutatori, s. f. Mașină electrică folosită pentru transformarea curentului alternativ în curent continuu și invers. – Comuta + suf. -toare.

COMUTATOÁRE s.f. Mașină electrică, de construcție specială, care transformă curentul continuu în curent alternativ sau invers. [< comuta, după fr. commutatrice].

COMUTATOÁRE s. f. convertizor (3) care transformă curentul continuu în curent alternativ și invers. (după fr. commutatrice)

comutatoáre (mașină electrică) s. f., g.-d. art. comutatórii; pl. comutatóri

COMUTATÓR, comutatoare, s. n. Dispozitiv pentru închiderea sau deschiderea rețelei prin care trece un curent electric sau pentru schimbarea direcției lui; întrerupător, șaltăr. – Din fr. commutateur.

COMUTATOÁRE ~ f. Mașină electrică care transformă curentul alternativ în continuu și invers. /a comuta + suf. ~toare

COMUTATÓR ~oáre n. 1) Dispozitiv care permite comutarea unui circuit electric sau a conexiunilor între circuite; întrerupător. ~ automat. 2) Stație de telefoane care face legătură între numerele ce se află în cadrul ei. /<fr. commutateur

COMUTATÓR s.n. Dispozitiv pentru inversarea sensului unui curent electric sau pentru schimbarea unui sistem de conexiuni prin altul; întrerupător; șaltăr. [Pl. -oare (s.m.) -ori. / < fr. commutateur].

COMUTATÓR s. n. dispozitiv pentru închiderea sau deschiderea rețelei de curent electric ori pentru modificarea succesivă a conexiunilor mai multor circuite; întrerupător; șaltăr. (<fr. commutateur)

COMUTATÓR s. v. întrerupător.

comutatór (întrerupător) s. n., pl. comutatoáre

comutatór n., pl. oare (d. comut). Aparat de schimbat direcțiunea curenților electricĭ.

COMUTATÓR (‹ fr.) s. n. Dispozitiv electromecanic sau electronic care poate realiza operația de comutare (1). ◊ C. electronic = aparat electronic care permite observarea independentă a două curbe pe ecranul unui osciloscop catodic cu un singur fascicul de electroni.