CONATÍV, -Ă adj. 1. (fil.) referitor la activitate, la procesele de voință; volitiv. 2. (despre forme verbale) care exprimă ideea de efort. (<fr. conatif)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
conatív adj. m., pl. conatívi; f. sg. conatívă, pl. conatíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink