Dex concentrare

CONCENTRÁRE, concentrări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) concentra și rezultatul ei. 2. Însușire a atenției care constă în fixarea prelungită a conștiinței asupra unui obiect, a unei probleme sau a unei activități și sustragerea de la altele. 3. Operație de separare a mineralelor utile de cele sterile, utilizând metoda flotației, gravimetriei, magnetică etc. 4. (Chim.) Operație de mărire a concentrației unui component dintr-un amestec sau dintr-o soluție. 5. (Ec. pol.; în sintagmele) Concentrarea producției = comasare și organizare a producției în întreprinderi din ce în ce mai mari. Concentrarea capitalului = creșterea capitalului prin acumulare. 6. (În sintagma) Lagăr de concentrare = loc izolat în care sunt închise anumite persoane pentru activitatea politică considerată indezirabilă sau din motive rasiale. – V. concentra.

CONCENTRÁRE s.f. Acțiunea de a (se) concentra și rezultatul ei. ◊ Concentrarea producției = reunire a mai multor întreprinderi și organizare a producției în întreprinderi mai mari; concentrarea capitalului = acumularea capitalului; (în trecut) lagăr de concentrare = loc în care erau închiși cetățenii considerați periculoși regimului. [< concentra].

CONCENTRÁRE s. f. acțiunea de a (se) concentra. ◊ -a producției = reunire a mai multor întreprinderi și organizare a producției în întreprinderi mai mari; -a capitalului = acumularea capitalului; lagăr de ~ = loc în care, în regimurile reacționare, sunt închiși cetățeni considerați periculoși regimului. (<concentra)

CONCENTRÁRE s. 1. v. acumulare. 2. masare. (~ greviștilor în fața uzinei.) 3. v. comasare. 4. v. prescurtare. 5. v. concizie. 6. încordare. (~ lui se vede în privire.) 7. (IND.) îmbogățire. (~a unui mineral util.)

Concentrare ≠ dispersare

concentráre s. f. → centrare

concentráre f. Acțiunea de a concentra. Exercițiĭ militare făcute cu rezerviștiĭ la fie-care regiment (pe cînd manevrele se fac cu maĭ multe trupe): acest soldat a făcut multe concentrărĭ. – Rar concentrațiune saŭ -áție.

CONCENTRÁ, concentrez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) strânge, a (se) acumula într-un singur loc; a (se) îndrepta spre un singur punct. 2. Tranz. A chema vremelnic, sub arme, rezerviști, în timp de pace, pentru instrucție, pentru ca aceștia să-și completeze pregătirea militară sau pentru alte motive. ♦ A strânge mai multe unități militare într-o anumită zonă. 3. Refl. A-și încorda întreaga atenție sau gândire într-o singură direcție; a fi absorbit, preocupat de ceva. 4. Tranz. (Chim.) A mări conținutul procentual al unui component într-o soluție sau într-un amestec. 5. Tranz. A separa dintr-un minereu brut părțile bogate în minereuri utile de părțile sterile. – Din fr. concentrer.

A CONCENTRÁ ~éz tranz. 1) A face să se concentreze. 2) (rezerviști) A mobiliza în timp de pace din diverse motive (pentru instrucție, pentru perfecționarea pregătirii militare etc.). 3) (trupe militare) A aduna într-un singur loc în scopuri strategice. 4) (auzul, atenția etc.) A aplica cu un efort într-o singură direcție. 5) chim. (soluții, lichide) A face să aibă o concentrație mai mare. /<fr. concentrer

A SE CONCENTRÁ mă ~éz intranz. 1) A se strânge în cantitate mare (într-un singur loc). 2) A-și încorda atenția (într-o singură direcție). /<fr. concentrer

CONCENTRÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) strânge, a (se) aduna, a (se) acumula într-un singur loc, într-un anumit centru. 2. tr. A chema vremelnic sub arme un rezervist pentru instruire. 3. refl. A-și aținti privirea, a-și încorda atenția într-un anumit punct, către ceva; a fi absorbit de ceva. 4. tr. A mări procentul unui component într-o soluție sau într-un amestec. 5. tr. A separa părțile cu minereuri utile din minereul brut. [< fr. concentrer, cf. it. concentrare].

CONCENTRÁ vb. I. refl. a (se) strânge, a (se) aduna, a (se) acumula într-un (singur) loc; a (se) îndrepta spre un (singur) punct. II. refl. a-și încorda atenția, gândirea într-o (singură) direcție; a fi preocupat de ceva. III. tr. 1. a chema vremelnic sub arme un rezervist pentru instruire. 2. a mări procentul unui component într-o soluție, într-un amestec. 3. a separa părțile cu minereuri utile din minereul brut. (<fr. concentrer)

CONCENTRÁ vb. 1. v. acumula. 2. a (se) masa. (Trupele s-au ~ pe flancul drept.) 3. v. comasa. 4. v. prescurta. 5. a se încorda. (Se ~ pentru a urmări cele spuse.) 6. (fig.) a focaliza, a polariza. (El a ~ atenția tuturor.)

A (se) concentra ≠ a (se) dispersa, a (se) împrăștia

A concentra ≠ a desconcentra, a dilua

concentrá vb., ind. prez. 1 sg. concentréz, 3 sg. și pl. concentreáză

concentréz v. tr. (con- și centru; fr. concentrer). Adun într´un singur punct, grămădesc: a concentra armata. Fig. A-țĭ concentra mînia, a o opri, a o ascunde. Chim. Fac maĭ gros, fac să i se evaporeze o parte din apă: a concentra un acid. V. comasez.