CONCENTRÁȚIE, concentrații, s. f. (Chim.) Grad de saturare, de densitate al unui corp; raport între cantitatea de component dizolvată și cantitatea de solvent sau de soluție obținută. – Din fr. concentration.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONCENTRÁȚIE s.f. Grad de saturare, de densitate al unui corp; raportul care se stabilește între cantitatea de substanță dizolvată și cantitatea de solvent sau de soluție obținută. [Gen. -iei, var. concentrațiune s.f. / cf. fr. concentration, it. concentrazione].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONCENTRÁȚIE s. f. (chim.) grad de saturare, de densitate a unui corp; raport între cantitatea de substanță dizolvată și cantitatea de solvent sau de soluție obținută. (<fr. concentration)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONCENTRÁȚIE s. v. tărie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
concentráție s. f. (sil. -ți-e), art. concentráția (sil. -ți-a), g.-d. art. concentráției; pl. concentráții, art. concentráțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CONCENTRÁȚIE ~i f. chim. Raport dintre cantitatea de substanță dizolvată și cantitatea de solvent sau de soluție obișnuită. [Art. concentrația; G.-D. concentrației; Sil. -ți-e] /<fr. concentration
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
concentráre f. Acțiunea de a concentra. Exercițiĭ militare făcute cu rezerviștiĭ la fie-care regiment (pe cînd manevrele se fac cu maĭ multe trupe): acest soldat a făcut multe concentrărĭ. – Rar concentrațiune saŭ -áție.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink