Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
CONCERTÁNT, -Ă, concertanți, -te, adj. Cu caracter de concert (1). ◊ Simfonie concertantă = simfonie în care două sau mai multe instrumente au, alternativ, un rol dominant în orchestră. Voce concertantă = voce principală cu caracter solistic-virtuos într-un ansamblu coral. – Din fr. concertant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONCERTÁNT, -Ă adj. Care concertează, care cântă un concert. ◊ Gen concertant = gen muzical dezvoltat în sec. XVII-XVIII ca urmare a perfecționării instrumentelor și a apariției concertului; domeniu de manifestare a virtuozității instrumentale întruchipate de un solist acompaniat de restul ansamblului; simfonie concertantă = simfonie în care două sau mai multe instrumente au rolul dominant în orchestră; voce concertantă = voce principală într-un cor. [Cf. it. concertante, fr. concertant].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONCERTÁNT, -Ă adj. cu caracter de concert. ◊ simfonie ~ă = simfonie în care două sau mai multe instrumente au un rol dominant în orchestră; voce ~ă = voce cu caracter de virtuozitate solistică într-un ansamblu coral. (<fr. concertant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
concertánt adj. m., pl. concertánți; f. sg. concertántă, pl. concertánte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CONCERTÁNT ~tă (~ți, ~te) 1) Care concertează. 2) Care are caracter de concert. ◊ Simfonie ~tă simfonie în care două sau mai multe instrumente au rol solistic în orchestră. Voce ~tă vocea solistică dintr-un ansamblu coral. /<fr. concertant
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)