CONCERTÍNO s. n. 1. Compoziție muzicală mai redusă decât concertul. 2. Nume dat grupului de instrumente solistice în concerto-grosso. – Cuv. it.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONCERTÍNO n. muz. Compoziție muzicală de dimensiuni mai reduse decât concertul. /Cuv. it.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CONCERTÍNO s.n. Concert instrumental de mici proporții, alcătuit de obicei dintr-o singură parte. ♦ Grup de instrumente solistice în concerto grosso. [< it. concertino].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONCERTÍNO s. n. 1. mic grup de instrumente solistice în concerto grosso. 2. lucrare muzicală concertantă cu formă liberă, în care sunt evidențiate calitățile instrumentiștilor soliști. 3. concert de proporții reduse. (<it. concertino)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
concertíno (compoziție muzicală) s. n., art. concetínoul; pl. concertínouri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
concertíno s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CONCERTÍNĂ, concertine, s. f. Instrument muzical asemănător cu acordeonul, cu fețele laterale hexagonale. – Din fr. concertina.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONCERTÍNĂ ~e f. Instrument muzical asemănător cu acordeonul, dar de formă hexagonală. /<fr. concertina
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CONCERTÍNĂ s.f. Instrument asemănător acordeonului, având fețele laterale hexagonale. [< fr. concertine].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONCERTÍNĂ s. f. gen de acordeon hexagonal, cu claviatură din butoni. (<fr. concertine)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
concertínă s. f., g.-d. art. concertínei; pl. concertíne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink