Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
CONCÉSIE, concesii, s. f. Îngăduință, cedare față de cineva, renunțare (la ceva) în folosul sau în interesul altuia. – Din fr. concession, lat. concessio.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONCÉSIE s.f. Îngăduință; cedare, renunțare benevolă (la ceva) în favoarea cuiva; concesiune (2) [în DN]. ♦ Figură de retorică constând din acordarea unei aprobări a poziției părții adverse pentru a o putea respinge mai apoi cu ușurință; epitropă. [Gen. -iei. / cf. fr. concession, lat. concessio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONCÉSIE s. f. 1. cedare, renunțare (la ceva) în interesul altuia. ◊ compromis. 2. figură retorică constând din acordarea unei aprobări părții adverse pentru a o putea respinge mai apoi cu ușurință; epitropă. (<fr. concession, lat. concessio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONCÉSIE s. 1. favoare, hatâr. (Fă-mi și mie ~ asta!) 2. v. compromis.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
concésie (îngăduință) s. f. (sil. -si-e), art. concésia (sil. -si-a), g.-d. art. concésiei; pl. concésii, art. concésiile (sil. -si-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CONCÉSIE ~i f. 1) Renunțare benevolă la un drept în folosul altuia. 2) Acord obținut prin cedări reciproce; compromis. [Art. con-cesia; G.-D. concesiei; Sil. -si-e] /<fr. con-cession, lat. concessio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
concesiúne f. (lat. concéssio, -ónis. V. purced). Acordarea unuĭ privilegiŭ, unuĭ drept: a obținea [!] concesiunea unuĭ drum de fer [!]. Lucru acordat într´o discusiune [!], într´o contestațiune. – Și -ésie.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)