Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
CONCORDÁT, concordate, s. n. 1. Tratat încheiat de papă cu diferite state, pentru stabilirea statutului și privilegiilor bisericii catolice în respectivele state. 2. Contract încheiat sub controlul justiției, între un comerciant insolvabil și creditorii lui, prin care se acordă comerciantului reducerea sau amânarea plăților, spre a-i îngădui continuarea comerțului. – Din fr. concordat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONCORDÁT s.n. 1. Convenție încheiată între papă și un stat privitoare la relațiile dintre acel stat și biserica catolică. 2. (Jur.) Contract încheiat între un comerciant falit și creditorii săi, în urma căruia comerciantul continuă să conducă negoțul în anumite condiții. [Pl. -te, -turi. / < lat.t. concordatum, cf. fr. concordat, it. concordato].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONCORDÁT s. n. 1. tratat, convenție între un stat și papă. 2. înțelegere între un comerciant debitor și creditorii săi, privind modul și termenele de stingere a datoriilor. (< fr. concordat, lat. concordatum)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
concordát s. n., pl. concordáte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
concordát n., pl. e (mlat. concordatum). Tractat religios între papă și un suveran. Învoĭală între un falit și creditorĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CONCORDÁ, pers. 3. concórdă, vb. I. Intranz. A fi în acord, a corespunde, a se potrivi. – Din fr. concorder, lat. concordare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CONCORDÁ pers. 3 concórdă intranz. A fi în concordanță deplină; a se afla în armonie perfectă; a se potrivi; a se armoniza; a cadra; a se asorta. /<fr. concordér, lat. concordare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CONCORDÁT ~e n. 1) Convenție privind relațiile dintre un stat și biserica catolică (reprezentată prin Vatican). 2) jur. Contract legalizat între un comerciant și creditorii săi în vederea amânării sau reducerii plăților. /<fr. concordat, lat. concordatum
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CONCORDÁ vb. I. intr. A fi în acord; a corespunde, a se potrivi. [< lat., it. concordare, cf. fr. concorder].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONCORDÁ vb. intr. a fi în acord; a corespunde, a se potrivi. (< fr. concorder, lat. concordare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONCORDÁ vb. a corespunde, a se potrivi, (pop.) a se lovi, (prin Bucov. și Mold.) a se știmui, (înv.) a conglăsui, a consuna. (Datele obținute ~ între ele.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A concorda ≠ a discorda, a distona
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
concordá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. concórdă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
concórd și -éz, a -á v. intr. (lat. con-cordare; fr. concorder. V. acord). Îs de acord, consun, mă potrivesc: mărturiile concordă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink