CONCORDATÁR, -Ă, concordatari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Rar) De concordat. 2. S. m. și f. Comerciant insolvabil care a obținut un concordat (2). – Din fr. concordataire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONCORDATÁR, -Ă adj. Referitor la un concordat. // s.m. și f. Falit care a obținut un concordat (2). [Cf. fr. concordataire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONCORDATÁR, -Ă I. adj. referitor la un concordat. II. s. m. f. comerciant falit care a obținut un concordat (2). (< fr. concordataire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
concordatár s. m., adj. m. concordatári; f. sg. concordatáră; pl. concordatáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
concordatár, -ă adj. și s. (fr. concordataire). Relativ la concordat. Care aprobă concordatu: episcopiĭ concordatarĭ (la 1801 în Francia). Care a obținut un concordat: falit concordatar.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink