Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
CONCÓRDIE, s. f. (Rar) Înțelegere; armonie. – Din lat. concordia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONCÓRDIE f. Stare de bună înțelegere între membrii unui grup; acord; armonie. Aici domnește ~a. [Art. concordia; G.-D. concordiei; Sil. -di-e] /<lat. concordia
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CONCÓRDIE s.f. (Rar) Înțelegere; armonie. [Gen. -iei. / < lat., it. concordia].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONCÓRDIE s. f. bună înțelegere, armonie. (< lat. concordia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONCÓRDIE s. v. acord, armonie, împăciuire, înțelegere, pace, unire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Concordie ≠ discordie
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
concórdie s. f. (sil. -di-e), art. concórdia (sil. -di-a), g.-d. concórdii, art. concórdiei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
concórdie f. (lat. concordia, d. con-, împreună, și cor, c****s, inimă. V. discordie). Unirea inimilor și a voințelor (bună înțelegere, împogodire): a trăi în concordie.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)