Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii:   
CONCREȚIONÁRE s. f. 1. Operație de transformare, printr-un tratament, termic, a unui conglomerat de pulberi de metale, metaloizi etc. într-un corp solid. 2. Formare a concrețiunilor. [Pr.: -ți-o-] – V. concreționa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONCREȚIONÁRE s.f. Operație de transformare printr-un tratament termic a unui conglomerat de pulberi de metale, de metaloizi sau de compuși organici într-un corp solid. ♦ (Geol.) Formare de concrețiuni. [< concreționa].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONCREȚIONÁRE s. f. sintetizare. (< concreționa)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONCREȚIONÁRE s. v. sinterizare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
concreționáre s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. concreționării
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CONCREȚIONÁ, concreționez, vb. I. Refl. A suferi procesul de concreționare. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. concrétionner.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONCREȚIONÁR, -Ă, concreționari, -e, adj. Care prezintă concrețiuni. – [Pr.: -ți-o-] – Din fr. concrétionnaire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE CONCREȚIONÁ se ~eáză intranz. (despre compuși metalici sau organici) A se transforma în concrețiune; a deveni solid ca urmare a unui tratament termic. [Sil. -ți-o-] /<fr. concrétionner
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CONCREȚIONÁ vb. I. refl. A suferi procesul de concreționare. [Pron. -ți-o-. / < fr. concrétionner].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONCREȚIONÁR, -Ă adj. Care prezintă concrețiuni. [fr. concrétionnaire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONCREȚIONÁ vb. refl. a suferi procesul de concreționare. (< fr. concrétionner)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONCREȚIONÁR, -Ă adj. care prezintă concrețiuni. (< fr. concrétionnaire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
concreționá vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. concreționéz, 3 sg. și pl. concreționeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
concreționár adj. m. (sil. -ți-o-), pl. concreționári; f. sg. concreționáră, pl. concreționáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CONCREȚIONARE (după fr.) 1. Sinterizare. 2. (GEOL.) Caz particular al fenomenului diagenetic de cimentare, constînd în concentrarea unor substanțe chimice din apele subterane, în golurile din roci, luînd aproximativ forma acestora (ex. oxizi de mangan în argilă).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)