Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
CONCUBÍN, -Ă, concubini, -e, s. m. și f. Persoană care trăiește în concubinaj. – Din fr. concubin, lat. concubinus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONCUBÍN, -Ă s.m. și f. Cel care trăiește în concubinaj. [< fr. concubin, cf. lat. concubinus – tovarăș de pat].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONCUBIN, -Ă s. m. f. cel care trăiește în concubinaj. (< fr. concubin, lat. concubinus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONCUBÍN s. v. amant.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
concubín s. m., pl. concubíni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
concubín, -ă s. (lat. concubinus, -cubina. V. cuĭb). Persoană care trăĭește în concubinaj. V. țiitoare.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CONCUBÍN ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care trăiește în concubinaj. /<fr. concubine, lat. concubinus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)