Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: concura (1 concur) (verb) , concura (1 concurez) (verb tranzitiv)   
CONCURÁ, concurez, vb. I. 1. Intranz. A participa la un concurs. 2. Intranz. A tinde spre același rezultat, a duce spre același scop. 3. Intranz., refl. și tranz. A (se) lupta pentru întâietate în comerț; a(-și) face concurență. – Din fr. concourir, lat. concurrere.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONCURÁ vb. I. 1. intr. A participa la o competiție, la un concurs. 2. intr. A tinde spre același rezultat. 3. intr., refl., tr. A(-și) face concurență în comerț. [P.i., 3,6 -ură, -ează. / < lat. concurrere, cf. fr. concourir, concurrencer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONCURÁ vb. I. intr. 1. a participa la un concurs. 2. a tinde spre același rezultat. II. intr., refl., tr. a(-și) face concurență în comerț. (< fr. concourir, lat. concurrere)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONCURÁ vb. 1. v. candida. 2. a rivaliza. (Cultura noastră o poate concura pe cea străină.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
concurá (-réz, -át), vb.1. A coincide. – 2. A participa la un concurs. – 3. A-și face concurență. Var. (înv.) concurge. Lat. concurrere, fr. concourir; var. a fost asimilată artificial, cu a curge.Der. concurent, s. m.; concurență, s. f.; concurs, s. n., din fr. concours.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
concurá vb. (a tinde spre), ind. prez. 3 sg. și pl. concúră; conj. prez. 3 sg. și pl. concúre; (a participa la un concurs, a face concurență) ind. prez. 1 sg. concuréz, 3 sg. și pl. concureáză; conj. prez. 3 sg. și pl. concuréze
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A CONCURÁ ~éz 1. intranz. 1) A participa la un concurs; a lua parte la o competiție. 2) A tinde spre același rezultat. 3) A fi în concurență. 4) A lupta pentru întâietate; a se întrece. 2. tranz. (persoane, întreprinderi etc.) A întrece în concurență. /<fr. concourir, lat. concurrere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE CONCURÁ mă ~éz intranz. A se lupta (unul cu altul), făcând concurență. /<fr. concourir, lat. concurrere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
concúr și -éz, a v. intr. (lat. concúrrere, d. con-, împreună, și cúrrere, a alerga. Fr. concourir, intr., și concurrencer, tr. V. curg, curs, curent, discurs, recurs). Cooperez: a concura la succesu uneĭ afacerĭ. Îs în concurență, mă ĭaŭ la întrecere: a concura pentru un loc, pentru un premiŭ. V. tr. Com. Caut să întrec pe cineva vînzînd maĭ mult: nu-l poate concura nimenĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)