Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
CONCÚRGE, concúrg, vb. III. Intranz. (Înv.) 1. A se întâlni într-un punct, venind din mai multe direcții. 2. A contribui la înfăptuirea unei opere; a colabora. 3. A concura. – Din lat. concurrere (după curge).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONCÚRGE vb. III. intr. (Rar) A tinde (spre), a se întinde (dintr-un punct); a concura, a participa la. [După fr. concourir, it. concorrere].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONCÚRGE vb. intr. a tinde (spre), a se întinde (într-un punct); a converge; a concura, a participa la. (după lat. concurrere)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONCÚRGE vb. v. candida, concura.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
concúrge vb., ind. prez. 3 sg. concúrg
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A CONCÚRGE concúrg intranz. înv. 1) A se orienta spre un punct comun, venind din diferite direcții; a converge. 2) A lucra împreună; a participa la elaborarea unei opere sau la realizarea unei acțiuni comune; a colabora; a conlucra; a coopera. /<lat. concurrere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
concúrg, -cúrs, a -cúrge v. intr. (d. lat. con-currere și acomodat d. a curge. V. de-curg). Merg împreună spre acelașĭ punct, concurez, contribuĭ: aceste legĭ concurg spre fericirea țăriĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink