CONCUSIÚNE, concusiuni, s. f. (Rar) Extorcare făcută de un agent al fiscului; oprimare fiscală. [Pr.: -si-u-] – Din fr. concussion, lat. concussio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONCUSIÚNE s.f. (Jur.) Extorcare făcută de un agent al fiscului; oprimare fiscală. [Pron. -si-u-. / cf. fr. concussion, lat. concussio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONCUSIÚNE s. f. extorcare de bani făcută de un funcționar public. (< fr. concussion, lat. concussio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
concusiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. concusiúnii; pl. concusiúni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
concusiúne f. (lat. concússio, -ónis. V. dis- și per-cusiune, scot, scutur). Risipirea saŭ furarea banilor publicĭ. V. delapidez.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink