Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: condescinde (verb) , condescindere (substantiv feminin)   
CONDESCÍNDERE s.f. Acțiunea de a condescinde. [< condescinde].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONDESCÍNDE, condescínd, vb. III. Intranz. (Rar) A consimți de complezență; a ceda, a cădea de acord în mod formal; a catadicsi. – Din fr. condescendre.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONDESCÍNDE vb. III. intr. (Rar) A consimți de complezență; a ceda, a cădea de acord în mod superficial; a catadixi. [P.i. condescínd. / cf. fr. condescendre, lat. condescendere].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONDESCÍNDE vb. intr. a consimți de complezență; a ceda, a cădea de acord în mod superficial; a catadicsi. (< fr. condescendre, lat. condescendere)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
condescínde vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. condescínd; part. condescíns
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
condescínd, -íns, a -índe v. intr. (lat. condescéndere, d. con-, împreună, și descéndere, a descinde). Cedez dorințeĭ cuĭva cînd l-aș putea refuza.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)