Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: condiționa (verb tranzitiv) , condiționat (adjectiv)   
CONDIȚIONÁT, -Ă, condiționați, -te, adj. (În sintagmele) Aer condiționat = aer menținut prin instalații speciale în condiții optime de temperatură, umiditate și puritate. (Psih.) Reflex condiționat = reacție bazată pe legătura nervoasă temporară formată în scoarța cerebrală între două focare de excitație care coincid în timp. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. conditionné.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONDIȚIONÁT, -Ă adj. Care îndeplinește anumite condiții; care este făcut în anumite condiții (date). ◊ Aer condiționat = aer din interiorul unei încăperi, menținut în anumite condiții de puritate, de temperatură etc.; reflex condiționat = răspuns bazat pe legătura nervoasă temporară formată în scoarța creierului între două focare de excitație care coincid în timp. [< condiționa].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONDIȚIONAT, -Ă adj. care îndeplinește anumite condiții; făcut în anumite condiții (date). ♦ aer ~ = aer din interiorul unei încăperi menținut în anumite condiții de puritate, temperatură etc.; reflex ~ = răspuns bazat pe legătura nervoasă temporară formată în scoarța creierului între două focare de excitație care coincid în timp. (< fr. conditionné)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONDIȚIONÁT, -Ă condiționați, -te, adj. (În expr.) Aer condiționat = aer menținut prin instalații speciale în condiții optime de temperatură, umiditate și puritate. (Psih.) Reflex condiționat = răspuns bazat pe legătura nervoasă temporară formată în scoarța cerebrală între două focare de excitație care coincid în timp; constituie mecanismul fiziologic universal care stă la baza activității nervoase superioare la om și la animale și asigură adaptarea precisă a organismului la mediul înconjurător. [Pr.: -ți-o-]. – Fr. conditionné.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
Condiționat ≠ necondiționat
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
condiționát adj. m., pl. condiționáți; f. sg. condiționátă, pl. condiționáte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
condiționát, -ă adj. (fr. conditionné). Cu condițiunĭ, condițional: promisiune condiționată.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CONDIȚIONÁ, condiționez, vb. I. Tranz. 1. A constitui condiția de care depinde ceva; a fi cauza unui lucru, a provoca ceva. 2. A limita valabilitatea unui act printr-o condiție, a face să depindă executarea lui de o condiție, a-l supune uneia sau mai multor condiții. ♦ A admite un lucru cu anumite condiții, sub rezerva îndeplinirii unei anumite obligații. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. conditionner.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CONDIȚIONÁ ~éz tranz. 1) (fapte, fenomene etc.) A determina printr-o condiție. 2) (acțiuni, stări de lucruri) A accepta cu anumite condiții. 3) (valabilitatea unor acte) A supune unei condiții. [Sil. -ți-o-] /<fr. conditionner
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CONDIȚIONÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A CONDIȚIONA. 2): Aer ~ aer trecut printr-un sistem special de ventilație în scopul păstrării proprietăților lui optime. 3) psih.: Reflex ~ reflex dobândit în cursul vieții prin coincidența repetată a excitanților. [Sil. -ți-o-] /v. a condiționa
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CONDIȚIONÁ vb. I. tr. 1. A constitui condiția de care depinde ceva; a provoca ceva. 2. A supune valabilitatea unui act unor condiții. ♦ A admite (ceva) sub rezerva anumitor condiții. [Pron. -ți-o-. / < fr. conditionner, cf. it. condizionare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONDIȚIONÁ cb. tr. 1. a constitui condiția de care depinde ceva; a fi cauza unui lucru. 2. a supune valabilitatea unui act unor condiții. ♦ a adminte (ceva) sub rezerva anumitor condiții. (< fr. conditionner)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONDIȚIONÁ, condiționez, vb. I. Tranz. 1. A fi condiția, de care depinde ceva; a fi cauza unui lucru, a provoca ceva. 2. A limita valabilitatea unui act printr-o condiție, a face să depindă executarea lui de o condiție, a-l supune uneia sau mai multor condiții. ◊ A admite un lucru cu anumite condiții, sub rezerva îndeplinirii unei anumite obligații. [Pr.: -ți-o-]. – Fr. conditionner.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CONDIȚIONÁ vb. a determina. (Factori care ~ producerea fenomenului.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
condiționá vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. condiționéz, 3 sg. și pl. condiționeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
condiționéz v. tr. (fr. conditionner). Supun uneĭ condițiunĭ: vĭața e condiționată de respirațiune. Prezent [!] cerealele curățate spre vînzare conținînd numaĭ atîtea corpurĭ străine cît se cere.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)