CONDICĂREÁSĂ, condicărese, s. f. (Înv.) Soție de condicar. – Condicar + suf. -easă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
condicăreásă s. f., g.-d. art. condicărései; pl. condicărése
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink