Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
CONDUÍTĂ, conduite, s. f. 1. Fel de a se purta, comportare; manieră. 2. Comportament. – Din fr. conduite.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONDUÍTĂ s.f. Comportare, atitudine (în societate, în viață). [Pron. -du-i-. / < fr. conduite, cf. rus. konduita].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONDUÍTĂ s. f. fel de a se purta, comportare; manieră; comportament. (< fr. conduite)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONDUÍTĂ s. 1. comportament, comportare, purtare, (rar) purtat, (pop.) port, purtătură, (prin Olt.) săbaș, (Olt.) umblet, (înv.) petrecere, politie. (Are o ~ necorespunzătoare.) 2. v. com-portare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
conduítă s. f., pl. conduíte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
conduítă f., pl. e (rus. pol. konduita, d. fr. conduite). Barb. Purtare, atitudine (maĭ ales a elevilor la școală).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CONDUÍTĂ ~e f. Mod de a se purta; manieră; comportament; ținută. [Sil. -du-i-] /<fr. conduite
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)