Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
CONFÉCȚIE, confecții, s. f. 1. Obiect de îmbrăcăminte fabricat și livrat în serie sau în masă. 2. Confecționare. [Var.: confecțiúne s. f.] – Din fr. confection, lat. confectio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONFÉCȚIE s.f. 1. Obiect de îmbrăcăminte de gata, fabricat în serie. 2. Confecționare. [Gen. -iei, var. confecțiune s.f. / cf. fr. confection].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONFÉCȚIE s. f. 1. obiect de îmbrăcăminte de gata, fabricat în serie. 2. confecționare. (< fr. confection, lat. confectio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONFÉCȚIE s. v. confecționare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
confécție s. f. (sil. -ți-e), art. confécția (sil. -ți-a), g.-d. art. confécției; pl. confécții, art. confécțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CONFÉCȚIE ~i f. Articol vestimentar confecționat în serie după un anumit model. [Art. confecția; G.-D. confecției; Sil. -ți-e] /<fr. confection, lat. confectio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
confecțiúne f. (fr. confection, d. lat. conféctio, -ónis. V. a-, de-, in- și per-fecțiune). Acțiunea de a confecționa. Terminare, efectuare: pînă la întreaga confecțiune. Mare fabricațiune de obĭecte de îmbrăcăminte care nu-s făcute pe măsură. – Și -écție.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CONFÉCȚIE (‹ fr., lat.) s. f. Obiect de îmbrăcăminte fabricat și livrat în serii (mari). ◊ C. metalică = ansamblu de profile și cadre metalice îmbinate între ele prin sudare. 2. Confecționare.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)