CONFESÍV, -Ă, confesivi, -e, adj. (Li vr.) De confesiune. – Din confesa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONFESÍV, -Ă adj. (Liv.) Cu caracter de confesiune. [< confes(iune) + -iv].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONFESÍV, -Ă adj. cu caracter de confesiune. (< confes/a/ + -iv)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
confesív adj. m., pl. confesívi; f. sg. confesívă, pl. confesíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink