Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
CONFIGURÁȚIE, configurații, s. f. Formă exterioară a unui lucru; înfățișare. ♦ Totalitatea relațiilor dintre părțile unui sistem sau dintre mai multe sisteme de aceeași categorie. – Din fr. configuration, lat. configuratio.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONFIGURÁȚIE s.f. Înfățișare, formă exterioară a unui lucru. ♦ Totalitatea relațiilor dintre mai multe sisteme sau dintre părțile unui sistem. [Gen. -iei. / cf. fr. configuration, lat. configuratio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONFIGURÁȚIE s. f. 1. formă exterioară a unui lucru; înfățișare, aspect. ◊ totalitatea relațiilor dintre mai multe sisteme sau dintre părțile unui sistem. 2. așezare spațială a constituenților unui atom sau ai unei molecule. 3. (astr.) conjuncție a planetelor. (< fr. configuration, lat. configuratio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONFIGURÁȚIE s. 1. aspect, conformație, fizionomie, formă, înfățișare, profil, structură, (rar) făptură. (~ unui continent.) 2. v. relief.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
configuráție s. f. → figurație
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CONFIGURÁȚIE ~i f. 1) Formă exterioară; aspect general; conformație; constituție. 2) Ansamblu de relații externe între părțile componente ale unui complex. [Art. configurația; G.-D. configurației; Sil. -ți-e] /<fr. configuration, lat. configuratio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
configurațiúne f. (lat. configurátio, -ónis). Formă exterioară, aspect: configurațiunea pămîntuluĭ. – Ob. -áție.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CONFIGURÁȚIE (‹ fr., lat.) s. f. Înfățișare, formă exterioară a unui lucru. ♦ Mod de dispunere și organizare a elementelor și conexiunilor în cadrul unui sistem. C. presupune stabilirea unor invarianți ai raporturilor dintre componentele sistemului. ♦ (CHIM.) Mod de aranjare a liganzilor (substituienților) în jurul unui element de chiralitate moleculară (carbon asimetric, axă de chiralitate etc.). Pentru stabilirea c. se folosește fie un etalon simplu de c. definită, față de care se stabilesc înrudirile configurative, fie un etalon intern (de ex. un atom chiral din aceeași moleculă, pentru care se admite o anumită c., configurația celorlalți rezultînd în raport cu a acestuia). În stabilirea ordinii liganzilor se consideră prioritățile după numerele atomice descrescătoare ale atomilor direct legați de elementul de chiralitate.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)