CONFIGURATÍV, -Ă, configurativi, -e, adj. De configurație; configurațional. – Din fr. configuratif, engl. configurative.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONFIGURATÍV, -Ă adj. Referitor la configurație; configurațional. [Cf. fr. configuratif, it. configurativo].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONFIGURATÍV, -Ă adj. referitor la configurație; configurațional. (< fr. configuratif, engl. configurative)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
configuratív adj. m., pl. configuratívi; f. sg. configuratívă, pl. configuratíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink