Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
CONFISCÁ, confisc, vb. I. Tranz. A lua de la cineva un bun, fără despăgubire, pe temeiul unei hotărâri judecătorești sau în urma dispoziției unei autorități. – Din fr. confisquer, lat. confiscare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONFISCÁ vb. I. tr. A lua cuiva un bun fără a-l despăgubi, în baza unei hotărâri judecătorești sau a dispoziției unei autorități. [P.i. confísc. / < lat. confiscare, cf. fr. confisquer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONFISCÁ vb. tr. a lua cuiva un bun fără vreo despăgubire, ca sancțiune administrativă sau penală. ◊ a trece un bun inamic în patrimoniul statului care l-a sechestrat. (< fr. confisquer, lat. confiscare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONFISCÁ vb. (JUR.) a lua, a sechestra, (reg.) a zeberi. (I-a ~ averea.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
confiscá vb., ind. prez. 1 sg. confísc, 2 sg. confíști, 3 sg. și pl. confíscă; conj. prez. 3 sg. și pl. confíște
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A CONFISCÁ confísc tranz. (bunuri materiale) A lua cu forța și fără despăgubire în baza deciziei unui organ oficial. /<fr. confisquer, lat. confiscare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
confísc, a -á v. tr. (lat. con-fiscare, a confisca, d. fiscus, fisc). Adjudic [!] în folosu fisculuĭ cînd cineva comite o crimă saŭ o contravențiune. Ĭaŭ de la un școlar o carte orĭ un obĭect interzis.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink